duminică, 20 ianuarie 2013

Ion Barbu - "Riga Crypto si lapona Enigel"

Ion Pillat - "Aci sosi pe vremuri"

          Poezia "Aci sosi pe vremuri" este publicata in volumul "Pe Arges in sus" in anul 1923, incadrandu-se in traditionalism prin tema, modul de constructie a textului, abordarea libresca, stilistica si modul de structurare a textului.
          Structura: Textul este alcatuit din 19 distihuri si un monostih, grupate in trei parti, respectiv in patru secvente poetice.
          Prima parte cuprinde doua secvente poetice, prima secventa (distihurile 1>3) conturand cadrul povestii de dragoste, iar cea de a doua (distihurile 4>10) ilustrand povestea de iubire a bunicilor.
          Cea de-a doua parte, respectiv a treia secventa poetica cuprinde distihurile 11-12, avand rol de legatura intre planul poetic al treutului si cel al prezentului.Secventa este o meditatie asupra trecerii timpului care lasa urme asupra trupului perisabil si confera perenitate amintirii "Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita..." .
           Cea de-a treia parte , corespunzatoare celei de-a 4 secvente, cuprinde distihurile 13>19, si monostihul final, reprezentand o reflectare in oglinda a scenariului povestii de iubire in prezent.
          Prima si cea de a treia parte contin versul "de nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat" ceea ce confera poeziei structurare simetrica.

          Tema si viziunea despre lume: Tema poeziei priveste mai multe aspecte, universul rural specific traditionalismului, asociindu-i-se doua teme de larga circulatie iubirea si timpul. Universul rural este ales drept cadru al concretizarii iubirii care este traita in doua planuri temporare, trecutul iubirii bunicilor si prezentul iubirii nepotului . Universul rural este particularizat prin cateva motive specifice: casa, hornul, trecerea timpului, uitarea, satul. Doua motive romantice de larga circulatie , (noaptea si luna) sunt revalorizate in maniera traditionalista ca si motivul plopilor asupra caruia Ion Pillat are o viziune diferita de cea romantica : romanticii considera natura eterna opunandu-se fiintei umane efemere, in timp ce la Ion Pillat natura insasi este afecatata de trecerea timpului "In drumul lor spre zare imbatranira plopii".
           Incadrandu-se in traditionalism, poezia lui Ion Pillat propune in mod evident o viziune traditionalista . Universul rural este privit cu nostalgie , ne fiind perceput ca un spatiu intim de traire in prezent, ci ca spatiu al recuperarii traditiei. A iubi in viziunea lui Pillat inseamna a retrai ceea ce sa trait deja, ambele iubiri fiind reflectari ale iubirilor din carti.

          Tiputi de lirism: Poezia se incadreaza atat in lirismul subiectiv cat si cel obiectiv, primul tip fiind evidentiat de marcile lexico-gramaticale specifice eului liric: pronume la persoana I si a II- a ("m" , "ti" , "te", "tu" ), verbe la persoana I si a II-a ("am soptiti", "am spus", "sedea"), adverb care arata apropierea in timp si spatiu ( "acum", "azi", "aci"), adjectiv pronominal posesiv ("ta" - din structura "si-n fata ta", "tau"- din structura "trupul tau")
          Lirismul obiectiv este evidentiat prin scenariul epic al celor doua povesti de iubire si de meditatia cu caracter general uman asupra trecerii timpului.

          Imagini, figuri de stil si semnificatii: Prima secventa atrage atentia prin natura descriptiva, motivul poetic central fiind "casa amintirii", simbol al casei traditionale, cu obloane, pritvor,poarta cu zavor. Senzatia de nemiscare este aici sugerata si prin simbolistica panzei de paianjen, respectiv imbatranirea plopilor.
          In cea de a doua secventa poetica, impresia creata este cea a derularii unor cadre cinematografice ,spatiul prinde viata prin prezenta cuplului de indragostiti. Iubita de atunci a bunicului este individualizata printr-o metafora ("ochii de peruzea") care poate fi interpretata prin aluzia la ochii ca lumina a sufletului, respectiv valoarea de talisman ,iubirea fiind considerata protectoare.
          In cea de a treia secventa poetica, meditatiaasupra trecerii timpului este esvidentiata prin exclamatia retorica "ce straniu lucru: vremea!" prin care sunt puse in paralel portretele (simbol al trecutului) si fetele( prezent).
          Ultima secventa poetica incepe cu o comparatie (" Ca ieri sosi bunica...si vii acuma tu") prin care se evidentiaza opozitia dintre planul poetic al trecutului si cel al prezentului , opozitia fiind pusa insa in umbra de seria identitatilor dintre cele doua povesti de iubire. aceasta este de asemenea individualizata prin metafora ("ochii de ametist")accentuand ideea ca iubirea are rol protector purificator.

          Semnificatia titlului: Titlul, alcatuit sub forma unui enunt contine un adverb de loc ce sugereaza apropierea "aci", un verb la perfect simplu "sosi" care trimite la trecutul indepartat si care face aluzie la relatia trecut-prezent in asociere cu adverbul "aci" so locutiunea adverbiala "pe vremuri". In aceste conditii ,titlul anticipeaza tema ciclicitatii timpului, cultivata in textul poetic alaturi de iubire si universul rural.

          Prozodie: Din punct de vedere prozodic poezia se caracterizeaza prin rima imperecheata, masura de 13-14 silabe si ritm iambic.